Spune-mi!

Scriu despre tine și despre, nu știu, un eventual noi? Despre o poveste sinceră sau doar despre niște gânduri eșuate? Despre mesaje, intenții și iluzii? Despre un tu din prezent sau despre un noi din viitor? Despre susțineri, sfaturi și versuri infinite sau despre regrete, plecări și reveniri? Să te consider enigmă sau doar coincidență?…

O, rămâi!

 „O, rămâi, rămâi la mine – Te iubesc atât de mult!Ale tale doruri toateNumai eu știu să le-ascult;În al umbrei întunericTe asamăn unui prinț,Ce se uit-adânc în apeCu ochi negri și cuminți;Și prin vuietul de valuri,Prin mișcarea naltei ierbi,Eu te fac s-auzi în tainăMersul cârdului de cerbiEu te văd răpit de farmecCum îngâni cu glas…

1 AN DE BLOG!

   Acum un an am simțit că am nevoie de o schimbare. Nu fizică, ci morală. Acum un an m-am „aruncat” în opiniile nejustificate ale oamenilor, în concepțiile de turmă, în viziunile întunecate ale unora, în refuzul ferm de a evolua și mi-am deschis propriul blog. Nu l-am deschis pentru faimă, laudă sau alte cele….

Azi vreau să zâmbești!

  Un simplu mesaj? Nici gând! Un apel trecător? Nimic măcar! Un articol al tău? Categoric. E ora 21:15 și am decis ca urarea mea de „la mulți ani” să sune altfel. Până să îmi spui, habar nu aveam că la acestă oră ești născut. Bucuria de a scrie chiar acum e și mai mare….

Cum m-am apucat de citit! 

  Nu am fost de mică o cititoare înrăită, motivele fiind diverse. Ba nu aveam starea necesară, ba nu aveam chef, timp și spațiu. Doar niște scuze banale care să mă facă să nu citesc, care să mă inducă cu totul spre altceva. Erau perioade în care îmi plăcea să dau bani pe cărți, dar…

you are the reason.

” There goes my heart beating  Cause you are the reason  I’m losing my sleep  Please come back now.  I’d spend every hour, of every day  Keeping you safe  And I’d climb every mountain  And swim every ocean.  Just to be with you  And fix what I’ve broken  Oh, ‘cause I need you to see…

un început cu întrebări.

  Obișnuiam să scriu despre ei, dar cred cu ardoare că omul mai are nevoie să scrie și despre el. Acum, mai mult ca oricând, cred că oamenii sunt ființe predestinate încercărilor. Cred că suntem precum păsările călătoare. De fapt, cred că, suntem vreo specie ceva . Specie de încercări, de ridicări și de înfrângeri….

Nu încerca să fii altcineva!

 Nu știu cum sunt ceilalți, dar nesimțirea oamenilor a început să mă irite grav. Când văd oameni care prin scrierile lor își critică apropiații, dar nu realizează că ei sunt la fel. Când văd fete care își acceptă soarta de nimic și se cred buricul pământului. Scumpa mea, află că bunul simț și vorba bună…

Tayanna, I love you.

Here we are in the dark Say what’s on your mind Bring me down and break it now You know I’ll be alright. You can leave, I’ll stay strong I have no other choice When I said I’ll always love you You didn’t hear my voice. You can’t get back the words you said They…

welcome 2018.

 Cu versurile aruncate-n ghiozdan,  Îți scriu ca de-nceput de an.  Azi e întâi, mâine e-n doi,  Noi tot aceeași oameni, a timpurilor, goi.   Te simt și cred că ești al meu!  Anul marelui trofeu.  Un an al oamenilor buni,  A unor visuri, transformate-n luni.  Ești anul ce mă v-a ajuta,  Să-mi văd cu ochii cariera!…

Tudor Chirilă

„Natura umană duce o singură luptă. Împotriva limitelor. De orice fel” dimineața unui sfârșit de an

Nu te mai tot plânge!

  Da, urăsc oamenii care se plâng din diverse motive. Oricât de urât ar suna, asta îmi este părerea. Au impresia că dacă se plâng altora de problemele pe care le au, acestea se vor rezolva. Au impresia că cei din jur reprezintă remediul și că toată smiorcăiala asta duce la ceva bun. Oamenii se plâng…